La mai bine de două luni de la numirea sa în funcția de lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei nu a fost văzut și nici nu s-a auzit nimic despre el, dar oficialii din Republica Islamică construiesc o poveste conform căreia acesta se simte bine și își exercită în continuare funcția, scrie Financial Times.
Pe măsură ce speculațiile privind starea de sănătate și locul unde se află liderul ascuns au luat amploare, oficialii iranieni au început în ultimele săptămâni să difuzeze câteva informații sporadice despre starea sa, încercând să transmită atât națiunii, cât și inamicilor acesteia, că nu numai că se simte bine, dar și că deține controlul deplin.
Președintele Masoud Pezeshkian a declarat public, în această lună, pentru prima dată, că s-a întâlnit cu Khamenei. Câteva zile mai târziu, Teheranul anunțat că liderul suprem a purtat discuții cu comandantul Cartierului General Central Khatam al-Anbiya, comandamentul central al armatei.
Republica Islamică a publicat, de asemenea, cele mai detaliate informații privind rănile suferite de Khamenei în urma atacului din 28 februarie asupra complexului tatălui său și al fostului lider suprem Ali Khamenei, la începutul războiului dintre SUA și Israel, încercând să pună capăt zvonurilor conform cărora i-ar fi fost amputat un picior și ar fi suferit leziuni faciale grave.
Mazaher Hosseini, un cleric care este șeful protocolului la biroul liderului suprem, a declarat luna aceasta că Mojtaba Khamenei a supraviețuit atentatelor cu bombă care i-au ucis tatăl, soția și alți rude, deoarece se afla întâmplător chiar în afara clădirii vizate.
„Era pe drum, pe punctul de a urca scările când a lovit o rachetă… Ayatollahul Mojtaba a fost lovit de unda de șoc și aruncat la pământ”, a spus Hosseini. „A fost ușor rănit la spate și la rotulă. Spatele i s-a vindecat în acest timp, iar genunchiul se va vindeca în curând.”
„Trebuie să aveți răbdare”, a spus Hosseini. „El va veni și va ține discursuri pentru voi când va veni momentul.”
Seria de comentarii oficiale despre Khamenei are scopul de a transmite mesajul că el este la conducere și va fi cel care va decide în cele din urmă dacă Teheranul acceptă un acord cu SUA pentru a pune capăt războiului, după săptămâni de negocieri tensionate privind programul nuclear al Iranului și redeschiderea Strâmtorii Hormuz.
Oficialii iranieni au început să vorbească mai deschis despre starea lui Khamenei în urma criticilor aduse negocierilor de către ultra-radicalii care se opun oricăror concesii și pentru a contracara speculațiile că puternicul Corp al Gărzii Revoluționare Islamice este, de fapt, cel care conduce spectacolul.
„Ei transmit mesajul că nu există nicio schimbare… liderul suprem a fost vârful sistemului și este în continuare vârful”, a declarat Vali Nasr, fost oficial american și profesor la Universitatea Johns Hopkins. „Și că este în viață, funcționează și deține controlul.”
El a adăugat că gărzile încercau, de asemenea, să dea impresia că „nu ei conduc spectacolul și că [Khamenei] nu este doar o figură decorativă”.
Președintele SUA, Donald Trump, care și-a exprimat frustrarea față de lipsa de progrese în negocierile pe canale neoficiale și refuzul Teheranului de a ceda cererilor sale, s-a plâns luna trecută că conducerea Iranului era „complet dezorganizată. Nu au nicio idee cine este liderul lor.”
Astfel de sentimente au fost alimentate parțial de criticile deschise la adresa negocierilor din partea parlamentarilor iranieni ultraconservatori, care fac parte din așa-numita facțiune Paydari, ceea ce a exacerbat speculațiile privind tensiunile din cadrul sistemului de guvernare al Iranului.
Sistemul teocratic este alcătuit de mult timp din tabere concurente, cu diverse facțiuni politice și centre de putere, iar liderul suprem este, în mod tradițional, cel care ia deciziile finale în chestiuni cheie de politică internă și externă.
Tatăl lui Mojtaba, Ali Khamenei, care a condus Iranul timp de 37 de ani, avea zeci de ani de experiență în gestionarea acestor facțiuni, iar iranienii sunt obișnuiți ca liderul lor suprem să țină discursuri și să apară în public în mod regulat.
Dar Mojtaba, în vârstă de 56 de ani, a păstrat un profil discret chiar înainte de a-i succeda tatălui său.
Vocea sa a fost auzită public pentru prima dată într-un scurt videoclip difuzat în 2024, în care a anunțat suspendarea studiilor sale religioase la Qom. În martie, televiziunea de stat a difuzat un al doilea videoclip în care acesta ținea o prelegere unui grup de studenți la teologie la unul dintre cursurile sale de studii religioase. Nu a fost furnizată nicio dată pentru înregistrarea dinainte de război.
De când a fost numit lider suprem în martie, în urma unor întâlniri secrete în cadrul Adunării Experților, Khamenei a emis doar declarații scrise către mass-media de stat. Inițial au existat speculații dacă mai erasau nu în viață.
Purtătorul de cuvânt al Ministerului Sănătății din Iran, Hossein Kermanpour, a declarat săptămâna aceasta că fața lui Khamenei nu era desfigurată și că niciunul dintre membrele sale nu fusese amputat.
Diplomații au afirmat că acesta își exercita funcția de lider, dar că comunicarea dintre Khamenei, guvern și armată era îngreunată de măsurile de securitate, pe fondul temerilor că Israelul ar încerca să-l asasineze.
Mesajele erau transmise manual pentru a evita utilizarea oricăror dispozitive de comunicații care ar putea fi urmărite, au spus diplomații.
Un diplomat a declarat că acesta a dezvoltat o structură de guvernare, înființând două comitete care să coordoneze eforturile de mediere și care îi raportează direct, unul mai mic decât celălalt. Acestea includeau comandanți militari, politicieni și foști oficiali guvernamentali, a adăugat diplomatul.
Un altul a spus că Gărzile Revoluționare — cea mai puternică forță militară din republică — erau singurele responsabile pentru securitatea sa. Mojtaba Khamenei a stabilit legături strânse cu gărzile după ce s-a înrolat voluntar alături de ele în timpul războiului Iran-Irak din anii 1980.
CNN a relatat luna aceasta că serviciile de informații americane au evaluat că Khamenei joacă un rol crucial în conturarea strategiei de război alături de înalți oficiali iranieni. Pezeshkian a spus că întâlnirea sa cu noul lider a durat aproape două ore și jumătate și a fost „cordială”, „directă” și „sinceră”.
Saeed Laylaz, un analist iranian, a spus că un plan dinaintea războiului, supravegheat de tatăl lui Khamenei, de a descentraliza procesul decizional în cazul unui atac SUA-Israel, a însemnat că comandanții militari au avut mai multă independență de acțiune în primele zile ale războiului.
Având în vedere că numeroși lideri politici și militari de rang înalt au fost, de asemenea, uciși în timpul conflictului, Laylaz a adăugat că va fi nevoie de timp pentru ca noua conducere să-și consolideze structurile.
„Va dura ceva timp până când tânărul Khamenei va dobândi aceeași stăpânire asupra tuturor componentelor sistemului de guvernare al Iranului – în special la nivel militar – pe care o avea Khamenei senior”, a spus Laylaz. „Din câte înțelegem, chestiunile geopolitice și strategice sunt decise personal de ayatollahul Khamenei, desigur cu ajutorul eșalonului militar de vârf.”
Cu toate acestea, Ali Vaez, expert în Iran la Crisis Group, a afirmat că Khamenei acționează mai degrabă ca o „ștampilă” alături de comandanții Gărzii Revoluționare, inclusiv noul șef al forței, Ahmad Vahidi, și alți înalți oficiali.
Printre aceștia se numără Mohammad Bagher Ghalibaf, puternicul președinte al parlamentului care a condus negocierile Iranului cu SUA și este apropiat de Gărzi, și Mohammad Bagher Zolghadr, o figură veterană a Gărzilor, care a fost numit secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională în timpul războiului.
Ghalibaf, care a condus o delegație iraniană la discuțiile cu SUA de la Islamabad luna trecută, nu a mai fost văzut în public în Iran de la începutul războiului, în timp ce Vahidi și Zolghadr nu au mai apărut deloc.
Pezeshkian, între timp, prezidează consiliul de securitate și gestionează activitatea zilnică a țării, dar are doar un rol secundar în diplomația cu SUA sau în chestiunile militare, spun analiștii.
„Khamenei nu ia deciziile, ci o mică clică de lideri ai Gărzii Revoluționare care lucrează împreună de mult timp — oameni precum Ghalibaf, Vahidi și Zolghadr”, a spus Vaez. „Întrebările fundamentale nu au primit răspuns — va reapărea el?”
Nasr a afirmat însă că, deși războiul a sporit influența și puterea Gărzii, situația „nu este chiar ca în cazul armatei pakistaneze”, care are ultimul cuvânt în majoritatea deciziilor importante de politică externă.
„El trebuie să asculte de Gardă, deoarece aceștia sunt cei care luptă și sunt responsabili de apărarea țării; el este influențat de ei. Dar nu se află sub controlul lor, cred că este o exagerare”, a spus Nasr.
„Este dificil de spus dacă nu se întâlnește cu o mulțime de oameni pentru că aceștia nu vor să-l întâlnească sau pentru că este prea periculos să-l expună în fața multor oameni. Acest lucru va rămâne ambiguu pentru o vreme.”
Analistii spun că această ambiguitate va persista atâta timp cât regimul consideră că există amenințarea reluării războiului și a unor noi tentative de asasinat asupra liderilor săi.
„Cei care iau aceste decizii vor să se asigure că țara nu alege un nou lider la fiecare câteva săptămâni sau luni”, a spus Foad Izadi, profesor la Universitatea din Teheran. „Ei asigură securitatea într-un mod în care [prim-ministrul israelian Benjamin] Netanyahu să nu mai poată ucide alți lideri ai noștri.”
Editor : B.E.