Gestionarea problemelor de greutate nu poate fi redusă întotdeauna la a mânca mai puțin și la a face mai multe exerciții fizice. Există cazuri în care fluctuațiile și dezechilibrele hormonale nu doar că fac greu de atins obiectivul de a scăpa de kilogramele în plus, dar au ca efecte încetinirea metabolismului și creșterea apetitului, ceea ce va duce neîntârziat la o nouă creștere în greutate. Iar kilogramele care se acumulează în plus față de greutatea normală reprezintă un context propice pentru menținerea într-o zonă a dezechilibrelor hormonale.
De aceea, pentru a întrerupe un asemenea cerc vicios este nevoie ca persoanele în cauză să ceară ajutor de specialitate. Dr. Iulia Preda, medic specialist endocrinologie în cadrul Hyperclinicii MedLife Constanța, ne-a explicat ce tulburări hormonale pot apărea în astfel de situații și ce soluții există.
Predispoziția feminină la problemele cu glanda
Cea mai populară explicație pentru surplusul de kilograme este, cel puțin în cazul femeilor, nefuncționarea normală a tiroidei. Chiar dacă această glandă, prin cei doi hormoni pe care îi secretă, intervine în reglarea unor procese esențiale pentru organism (reglează bătăile inimii, procesul de termoreglare etc.), cel mai cunoscut rămâne impactul ei asupra metabolismului. Ea controlează viteza cu care celulele noastre transformă nutrienții și oxigenul în energie, iar dacă secreția de hormoni tiroidieni – T4 (tiroxina) și T3 (triiodotironina) – este sub nivelul normal, apare contextul ce favorizează acumularea de kilograme.
„Glanda tiroidă este, practic, dispecerul metabolic al organismului nostru. În momentul în care tiroida devine subactivă (hipotiroidism), rata metabolică bazală scade semnificativ. Imaginați-vă că motorul organismului trece de la modul «spor» la modul «economic». Arderile încetinesc, iar energia care ar fi trebuit consumată pentru menținerea temperaturii corpului sau pentru activitatea celulară este stocată.
Statistic, femeile sunt mai predispuse la a dezvolta afecțiuni tiroidiene de până la opt ori mai des decât bărbații”, a spus dr. Iulia Preda. Cum se explică riscul considerabil mai ridicat al femeilor față de bărbați de a dezvolta afecțiuni tiroidiene? „Estrogenul, hormonul sexual feminin, influențează direct funcția tiroidiană, iar fluctuațiile hormonale majore (pubertate, sarcină, menopauză) pot declanșa răspunsuri autoimune.
Cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului, tiroidita cronică autoimună Hashimoto, este o afecțiune autoimună în care corpul, prin formarea unor autoanticorpi (Antittiroperoxidază și Antitiroglobulină), atacă propria glandă. Femeile au o susceptibilitate genetică mult mai mare pentru acest tip de <
Tiroida sau derapajele apetitului?
Obezitatea cauzată strict de un apetit exacerbat nu vine, de regulă, cu acele simptome care sunt specifice hipotiroidismului. Astfel, dacă pacientul acuză, pe lângă creșterea ponderală, și oboseală cronică, intoleranță la frig (îi este mereu rece când altora le este bine), uscăciunea pronunțată a pielii, căderea părului și o stare de „ceață mentală”, există motive solide pentru suspiciunea de hipotiroidism.
Dincolo de aceste simptome, medicul își poate da seama încă de când o persoană cu suspiciune de hipotiroidism intră în cabinet, dacă este vorba de un surplus ponderal de cauză tiroidiană: „Surplusul de kilograme în hipotiroidism nu este format doar din grăsime, ci și ca urmare a unei retenții de apă și de compuși proteici, care oferă acel aspect «pufos» feței și membrelor, numit mixedem.
După această constatare, medicul va analiza și comportamentul alimentar al persoanei. Adesea, pacienții cu apetit dezechilibrat prezintă «mâncatul emoțional» sau episoade de tip binge-eating (n. r. – mâncat compulsiv). Dacă, dimpotrivă, o persoană mănâncă foarte puțin și continuă să ia în greutate, atenția medicului se va îndrepta mai ales către analiza sistemul endocrin”, a precizat dr. Preda.
Factori care influențează hormonii tiroidieni
Pentru ca organismul să poată utiliza caloriile rezultate în urma aportului de alimente, este nevoie de forma biologic activă a hormonilor tiroidieni, adică de T3 (triiodotironina). Conversia hormonului T4 în T3 poate fi blocată din mai multe cauze: stres acut major sau stres cronic, deficit de seleniu, de zinc, de magneziu sau un nivel scăzut de feritină (depozitele de fier). „Fără fier suficient, hormonii tiroidieni nu pot «intra» în celule, iar persoana va stagna la aceeași greutate, în ciuda tratamentului.
Standardul în cazul acestei terapii de substituție hormonală este administrarea de levotiroxină (hormonul care lipsește atunci când se instalează hipotiroidismul). Secretul succesului terapeutic stă în dozajul fin. La mulți pacienți, deși se află în «limitele normale» ale laboratorului, metabolismul rămâne lent. Ce vizăm este un nivel al TSH (hormon de stimulare tiroidiană) situat în jumătatea inferioară a intervalului (între 0,5 mcUi/ml și 2,5 mcUI/ml ), nivel la care corpul arde optim nutrienții și îi convertește în energie”, a mai precizat dr. Preda.
Dincolo de tratamentul hormonal, adoptarea unui stil de viață care să includă exerciții fizice care să tonifieze și să dezvolte mușchii este foarte important pentru reglarea metabolismului, adică a arderilor. „Femeile cu hipotiroidism tind să facă mult cardio sau efort aerobic (alergat, bandă, bicicletă) pentru a slăbi. Rezultatul? Crește nivelul cortizolului, care blochează și mai mult funcționarea glandei tiroide.
Antrenamentul optim presupune efort anaerob, de rezistență (ridicare de greutăți), prin care este construită masă musculară — singurul țesut care forțează tiroida să lucreze chiar și în repaus. Cu cât mai multă masă musculară avem, cu atât vom avea o rată metabolică bazală mai mare”, a subliniat medicul endocrinolog.
Nici la bărbați, obezitatea nu este doar o problemă estetică
Obezitatea, cu atât mai mult kilogramele din jurul taliei, sunt ceea ce se vede cu ochiul liber atunci când în organism au loc fenomene precum rezistența la insulină și descărcările masive de insulină (hiperinsulinismul), care întrețin o stare de inflamație cronică.
„La bărbați, surplusul de kilograme vine la pachet cu dezechilibre hormonale importante. Grăsimea abdominală, vorbim despre cea viscerală, din jurul organelor intraabdominale, nu este doar un depozit de energie, ci și un organ endocrin activ. Ea conține o enzimă, numită aromatază, care ia testosteronul bărbatului și îl transformă în estrogen. Ca urmare, raportul testosteron/estrogen scade net în favoarea estrogenului și cu cât testosteronul scade mai mult, cu atât bărbatul pierde mai multă masă musculară și acumulează mai mult țesut adipos. Apar, de asemenea, oboseala, scăderea libidoului și apneea în somn”, a explicat dr. Iulia Preda.
Pe lângă scăderea nivelului de testosteron, majoritatea bărbaților supraponderali sau obezi prezintă și rezistență la insulină. Practic, celulele organismului nu mai sunt receptive la acțiunea insulinei și, implicit, pancreasul este forțat să secrete din ce în ce mai multă insulină pentru a face față cerințelor.
„Descărcarea excesivă de insulină are drept consecință principală stocarea excesului de energie sub formă de țesut adipos. Acesta funcționează ca un organ endocrin activ și secretă citokine proinflamatorii (adipokine), care induc o stare de inflamație cronică sistemică de grad redus. Această inflamație persistentă se asociază cu scăderea sensibilității la insulină și cu un răspuns metabolic suboptim”, a explicat medicul endocrinolog.
Tratamentul este unul combinat și are în vedere o dietă bazată pe un aport optim de proteine, susținută de antrenamente de forță. „Asocierea unei diete preponderent proteice cu ridicarea de greutăți reprezintă cel mai puternic semnal natural pentru producția de hormoni androgeni. Scăderea în greutate inhibă aromataza, permițând testosteronului să crească natural. De asemenea, scăderea în greutate va produce și creșterea sensibilității la insulină.
În cazurile de obezitate rezistentă la dietă și la efort fizic intens, se poate recurge la terapia antiobezitate. În cazurile în care testosteronul rămâne suboptim, în ciuda scăderii în greutate, se are în vedere și terapia de substituție hormonală cu testosteron”, a precizat medicul endocrinolog.
Rezistența la leptină sau de ce dispare senzația de sațietate
Obezitatea reprezintă un dezechilibru metabolic major, care provoacă o serie de reacții și de efecte interdependente. Rezistența la leptină este unul dintre efectele cu care se confruntă persoanele cu obezitate, din cauza inflamației de la nivel celular care afectează neuronii din hipotalamus.
Leptina este un hormon produs de țesutul adipos, care transmite creierului semnale pentru senzația de sațietate. „La persoanele cu obezitate, creierul devine «surd» la semnalul leptinei și atunci ei vor prezenta un apetit crescut constant, indiferent de cantitatea de alimente pe care o ingeră.
Reglarea acestui neajuns prin administrarea de leptină exogenă nu funcționează, pentru că ar fi ca și cum am striga la cineva care este surd”, a spus dr. Iulia Preda.
O soluție ar fi, în schimb, adoptarea unor măsuri pentru reducerea inflamației, începând cu o dietă care pune accentul pe alimente cu proprietăți antiinflamatorii. O astfel de dietă ar putea contribui și la reglarea florei intestinale și, implicit, la stabilizarea greutății.
Dietele prin înfometare, efectul yo-yo și hormonul foamei
Înfometarea în ideea de a scăpa rapid de un număr de kilograme este întotdeauna o idee proastă, pentru că are efect de bumerang, aducând persoanei în cauză un surplus și mai mare de kilograme. Dincolo de asta, dietele drastice pot deregla niște mecanisme subtile, cu reglaj fin, așa cum sunt cele ce privesc apetitul și senzația de foame.
„În timpul dietelor drastice, crește semnificativ nivelul grelinei, numit și «hormonul foamei», care stimulează apetitul și promovează stocarea de țesut adipos. Grelina este responsabilă pentru efectul yo-yo, adică pentru recâștigul ponderal, chiar și în plus față de greutatea inițială, care apare în urma unei perioade de înfometare. De aceea, înfometarea nu este o soluție pentru a slăbi, iar slăbirea va fi, în majoritatea cazurilor, temporară și va veni la pachet cu alte efecte secundare nedorite, din cauza lipsei acute de nutrienți: căderea părului, oboseală, unghii și piele uscate, ceață mentală, depresie, topirea mușchilor etc. Dincolo de asta, când slăbim brusc, corpul eliberează în sânge o cantitate mare de grăsimi stocate, care bombardează ficatul și pancreasul. Acesta din urmă poate reacționa prin inflamație, care poate duce la pancreatită sau la litiază biliară, fenomen extrem de frecvent după dietele drastice”, a explicat dr. Preda.
O metodă eficientă de a ține sub control senzația de foame ar fi consumul de proteine la fiecare masă, întrucât acestea produc sațietate și au ca efect un somn calitativ, foarte important pentru reglarea secreției de grelină.
Cum decurge o slăbire sănătoasă
Studiile arată că succesul unui proces de reglare a greutății corporale depinde în proporție de 80% de alimentație, iar restul, de 20%, se datorează mișcării, programului de exerciții fizice. Așadar, o strategie echilibrată de a scăpa de kilogramele în plus trebuie să aibă în vedere aceste două aspecte principale: adoptarea un stil alimentar sustenabil pe termen lung și urmarea unui program de exerciții fizice pentru tonifierea și menținerea masei musculare.
„O slăbire sănătoasă înseamnă pierderea a maximum 1-1,5 kg pe săptămână. Acest ritm permite pancreasului să își ajusteze treptat secreția de insulină. Pentru asta, dincolo de un aport adecvat de proteine, trebuie evitat consumul de zahăr și de carbohidrați cu eliberare rapidă, precum și de alimente cu indice glicemic ridicat. Fiecare vârf glicemic forțează pancreasul să pompeze insulină în exces, proces care blochează arderea grăsimilor pentru următoarele câteva ore.
În concluzie, slăbirea corectă înseamnă să colaborezi cu organele tale, nu să le forțezi”, a subliniat medicul endocrinolog. Chiar dacă exercițiile fizice înseamnă doar o contribuție de 20% în procesul de reglare a greutății corporale, a investi într-o musculatură bine întreținută este ca și cum ai investi pentru a avea venituri pasive. Dincolo de celelalte beneficii pe care le aduc organismului, mușchii înseamnă un consum caloric mai bun chiar și în stare de repaus.
„Mușchii reprezintă organul metabolic activ, principalul consumator de energie. Scăderea musculaturii atrage după sine o rată metabolică bazală mai scăzută, creșterea rezistenței la insulină, pentru că energia, în loc să fie consumată de către mușchi, va fi stocată sub formă de țesut adipos (mai ales în cazul sedentarismului)”, a mai spus dr. Iulia Preda, medic specialist endocrinologie în cadrul Hyperclinicii MedLife Constanța.
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.
La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.
Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.
Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe www.medlife.ro.
Editor : A.D.V.