Rachetele și vehiculele roz, precum și apariția femeilor fără văl la evenimentele pro-regim reprezintă o încercare a propagandei de la Teheran de a „înmuia chipul războiului”, afirmă activiștii citați de publicația britanică The Times.
Într-o noapte blândă la Teheran, mulțimile s-au adunat în Grădina Ferdows, o clădire din secolul al XIX-lea, umbrită de platani bătrâni și falnici. Sub copaci, ecrane uriașe luminau noaptea cu chipul Juliei Boutros, o cântăreață libaneză cunoscută pentru sprijinul acordat Hezbollahului.
Părul ei lung, drept și negru îi cădea pe ambele părți ale feței, în timp ce vocea ei răsuna prin grădină. Femeile îmbrăcate în chadoruri ( o mantie tradițională în formă de semicerc, care acoperă întregul corp, purtată de femei ca parte a codului vestimentar islamic din Iran, n.r.) negre priveau, în timp ce mulțimile pro-regim fluturau steagul iranian.
Era o scenă neobișnuită. Două dintre regulile Republicii Islamice păreau să fie suspendate simultan: difuzarea publică a vocii unei cântărețe și afișarea chipului unei femei fără văl la o adunare aliniată statului.
Scena din Grădina Ferdows a fost doar o parte a celor mai recente eforturi de propagandă ale regimului, axate pe femei pentru a proiecta patriotism și unitate.
Ajunsă în a treia lună, campania a prezentat femei cu fața descoperită și femei cu văl călătorind în SUV-uri roz, femei pe motociclete, femei pozând cu arme roz și femei stând lângă rachete roz.
Au fost organizate ceremonii de nuntă la adunările pro-regim, femeile au fost implicate în exerciții militare în tot Iranul, iar la televiziunea de stat au apărut interviuri realizate de cineaști aliniați regimului cu femei fără văl care susțin regimul.
Sarina, o activistă pentru drepturile femeilor din vestul Iranului, care a declarat că a fost biciuită de 74 de ori după ce a postat pe Instagram o fotografie cu ea fără hijab, a spus că imaginile ar fi trebuit să eclipseze videoclipurile cu militarizarea copleșitoare, violența și distrugerea.
„Racheta roz și armele roz sunt menite să înmoaie fața războiului și să spele sângele roșu vărsat pe străzi”, a spus ea. „Dar noi vedem roz și simțim mirosul sângelui.”
Pentru ea, adunările nocturne pro-regim sunt o încercare de a acapara spațiul public înainte ca protestatarii să-l poată revendica.
„Străzile și piețele sunt ocupate dinainte”, a spus ea. „Punctele de control, soldații înarmați și mitralierele montate pe vehicule blindate spun toate același lucru: asta are menirea de a preveni o altă revoltă de stradă.”
Republica Islamică se află sub presiune din cauza acuzațiilor de misoginism încă de la protestele naționale „Femeie, Viață, Libertate” din 2022. Acestea au început după ce Mahsa Amini, o femeie kurdă de 22 de ani, a murit în custodia poliției morale iraniene, după ce fusese reținută pentru ceea ce oficialii au descris ca fiind un hijab necorespunzător.
Acum, regimul încearcă să proiecteze o imagine de unitate între toți iranienii, inclusiv femeile.
Golrokh, o fostă deținută pe motive politice, ținută în închisoarea Evin din Teheran, care a dorit să rămână anonimă pentru siguranța sa, a spus:
„Este propagandă. Vor să spună: «Avem o bază socială în toate grupurile. Suntem toți împreună. Toată lumea se contopește cu noi.»”
Ea a spus că regimul încearcă să folosească simboluri care au aparținut odată oponenților săi pentru a câștiga legitimitate pe scena mondială.
„A fi fără văl, ceea ce ar putea fi o formă de nesupunere civilă din partea noastră, se poate transforma, în acest context, într-o aliniere la regim și îi poate conferi acestuia legitimitate”, a spus ea. „Regimul confiscă instrumentele politice ale oponenților săi.”
Samaneh Savadi, o activistă pentru drepturile femeilor cu sediul în Marea Britanie, a spus că utilizarea culorii roz nu este doar estetică.
„Este o încercare de a atenua brutalitatea vizuală a militarizării, de a face ca armele, rachetele și străzile militarizate să pară jucăușe, feminine, tinere și acceptabile social”, a spus ea. „Este utilizarea decorativă a femeilor și a feminității pentru a normaliza violența.”
Ceremoniile publice de nuntă au devenit, de asemenea, o caracteristică recurentă a adunărilor pro-regim. La un eveniment din Teheran, s-au căsătorit 110 cupluri, mirii și miresele fiind arătați în mașini roz.
Multe dintre miresele prezentate la aceste ceremonii păreau foarte tinere.
Pentru Savadi, ceremoniile de nuntă erau o demonstrație de loialitate față de stat.
„Acestea nu sunt doar imagini romantice”, a spus ea. „Ele promovează genul de familie pe care regimul și-a dorit-o întotdeauna, o familie care reproduce ascultarea, loialitatea și creșterea populației.”
La un miting pro-regim pe strada Enghelab din centrul Teheranului, un cântăreț religios a cântat în timp ce femei cu și fără văl fluturau steaguri iraniene.
„Oricine poartă chadorul este coroana capului nostru”, a cântat el. „Iar femeia cu vălul lejer care a venit în piață este, de asemenea, lumina ochilor noștri, fiica țării noastre.”
Mesajul a fost în contrast puternic cu politicile regimului. În timp ce videoclipuri cu femei fără văl la adunările pro-regim au fost difuzate de oficialii regimului și de conturile legate de regim, aplicarea hijabului a continuat. Pe 19 aprilie, Ameri House, un hotel istoric din Kashan, în centrul Iranului, a fost închis, potrivit unor relatări, din cauza încălcării regulilor privind hijabul. Apariția în public fără văl poate atrage în continuare pedepse, inclusiv biciuirea și închisoarea.
Savadi a spus că apariția femeilor fără văl la adunările pro-regim nu arată o relaxare reală a regulilor privind hijabul.
„Aceeași femeie fără văl poate fi sărbătorită într-un context și criminalizată în altul”, a adăugat ea. „Diferența nu este hijabul. Diferența este controlul.”
Temerile mai profunde ale Republicii Islamice, a spus ea, erau că orice renunțare la controlul asupra corpurilor femeilor, vieților de familie, sexualității și prezenței în public ar putea deschide calea către cereri mai ample de libertate.
„Femeile nu sunt doar o chestiune simbolică pentru acest regim”, a spus ea. „Ele reprezintă una dintre cele mai profunde vulnerabilități ale acestuia.”
Alții au privit imaginile într-o lumină pozitivă. Pentru Sarina, ele reflectau victoria societății.
„Acceptarea de către regim a hijabului opțional nu este o favoare regală”, a declarat ea pentru The Times. „Este rezultatul luptei continue a societății… Regimul nu a cedat pentru că a vrut. A fost forțat să o facă, pentru că nu mai putea sta față în față cu societatea. Costul nu mai era justificabil.”
Atash Shakerami, mătușa lui Nika Shakarami — o fată de 16 ani ucisă în timpul protestelor „Femeie, Viață, Libertate”, care a devenit unul dintre cele mai puternice simboluri ale revoltei — a descris Teheranul ca un oraș divizat între realități concurente.
Shakerami, care a continuat să caute dreptate pentru nepoata sa și a spus că a fost biciuită de 38 de ori în noiembrie pentru activismul său, a scris pe Instagram că cartierul ei încă aparține revoltei.
„Seara, cartierul nostru este Femeie, Viață, Libertate”, a scris ea. „Chiar și în ciuda războiului și a armistițiului fragil, încă vezi oameni care își revendică cu încăpățânare străzile.”
Femei fără văl, îmbrăcate în haine confortabile, stau, vorbesc și se plimbă, a scris ea. În unele seri, a adăugat ea, iese în fustă cu flori.
„Femeie, Viață, Libertate nu este un slogan limitat”, a scris ea. „Este viața însăși.”
Pentru ea, diferența era simplă.
„În cartier, este Femeie, Viață, Libertate”, a scris ea. „În piețele orașului, este propaganda Gărzii Revoluționare Islamice.”
Editor : B.E.