În timp ce Teheranul încearcă să se reconstruiască după distrugerea industriei sale de armament și a stocurilor, aliații săi din regiune resimt presiunea, scrie The Times.
E oarecum exagerat să treci de la pescuit la dezvoltarea de rachete menite să lanseze un val de foc asupra inamicilor din Orientul Mijlociu, dar generalul de brigadă Amir Ali Hajizadeh a încercat.
La urma urmei, când iranienii trimit arme către reprezentanții lor din regiune, acestea sunt adesea transportate cu bărci tradiționale de pescuit peste Golful Persic și Golful Oman.
„În loc să le dăm un pește sau să-i învățăm să prindă un pește, i-am învățat pe aliații și prietenii noștri cum să facă un cârlig”, a spus Hajizadeh, un fost lunetist care a jucat un rol cheie în dezvoltarea programelor de rachete și apărare ale Iranului. „Iar acum aceștia dețin capacități și tehnologii în domeniul rachetelor.”
Rebelii Houthi din Yemen, gruparea Hezbollah din Liban și, într-o măsură mai mică, Hamas din Gaza și diverse miliții din Irak au fost beneficiarii generozității Teheranului. Astăzi, Hajizadeh, comandantul forțelor aeriene ale Gărzii Revoluționare Islamice, este mort de mult timp, ucis în timp ce se pregătea pentru un atac asupra Israelului într-un centru de comandă subteran, alături de alți ofițeri superiori. El a fost ținta unui atac aerian în timpul Operațiunii „Rising Lion”, războiul de 12 zile din iunie 2025.
De atunci, stocurile de arme ale Iranului s-au redus și, potrivit SUA, Teheranul nu mai poate să-și înarmeze sau să-și reaprovizioneze în mod fiabil organizațiile proxy cu arme avansate, aceleași arme care le-au sporit exponențial puterea. Analiștii sugerează că obiectivul principal al regimului este acum reconstrucția și reaprovizionarea, în cazul în care fragilul armistițiu cu SUA nu va fi prelungit.
Comandantul Comandamentului Central al SUA, amiralul Brad Cooper, a declarat săptămâna aceasta în fața Comisiei pentru servicii armate a Senatului SUA că situația reprezintă o oportunitate.
„Iranul nu mai poate înarma sau reaproviziona în mod fiabil Hezbollahul libanez, Houthii, Hamauls sau grupurile de miliție din Irak cu arme avansate”, a spus el. „Aceste grupuri, Rețeaua de Amenințări Iraniene, au constituit coloana vertebrală a eforturilor Iranului de a destabiliza regiunea. Această dinamică reprezintă o oportunitate pentru o schimbare generațională în echilibrul regional al puterii.”
În timpul celor 38 de zile de operațiuni de luptă, SUA au efectuat peste 13.500 de lovituri și, potrivit lui Cooper, au avariat sau distrus peste 85% din baza industrială iraniană de rachete balistice, drone și apărare navală. Peste 1.450 de lovituri asupra instalațiilor de producție de arme au întârziat cu ani de zile capacitatea regimului de a construi și stoca rachete balistice și drone cu rază lungă de acțiune, a afirmat el.
„Fabricile și forța de muncă tehnică care produceau rachetele balistice, dronele de atac cu rază lungă de acțiune și platformele navale ale Iranului au fost degradate până la punctul în care Iranul nu își poate înlocui capacitățile pierdute pe termen scurt. Am distrus sau îngropat o mare parte din rachetele balistice, vehiculele de lansare și dronele de atac cu rază lungă de acțiune ale Iranului, prin peste 450 de lovituri asupra depozitelor și sistemelor de rachete balistice și aproximativ 800 de lovituri asupra unităților de lansare și depozitelor de drone ale Iranului.”
El a spus că forțele aeriene și de apărare aeriană ale Iranului sunt acum „irelevante din punct de vedere funcțional și operațional”. Înainte de începerea operațiunii „Epic Fury”, forțele aeriene iraniene efectuau între 30 și 100 de misiuni de zbor pe zi. „Astăzi, acest număr este zero”, a spus el. Aerodromurile, hangarele, depozitele de combustibil și stocurile de muniție ale Iranului ar fi fost distruse sau scoase din uz pentru misiuni.
Cu toate acestea, în ciuda optimismului lui Cooper, există semne că Iranul se pregătește pentru o nouă luptă. Conform rapoartelor, acesta a reluat o parte din producția de drone în timpul armistițiului de șase săptămâni care a început la începutul lunii aprilie. Surse au declarat pentru CNN că serviciile de informații americane au indicat că Iranul se „reconstituie mult mai repede decât se estimase inițial”.
Pe măsură ce Iranul se reconstruiește, orice sugestie că grupările susținute de Teheran în regiune sunt în declin ar putea fi, de asemenea, prematură. Analogia lui Hajizadeh cu pescuitul pare să se fi confirmat. Dr. Sidharth Kaushal, cercetător în domeniul puterii maritime și al apărării antirachetă la Royal United Services Institute (Rusi), a declarat: „Iranul lucrează de ceva vreme pentru a face acest lucru posibil. Sistemul este acum rezistent la blocarea Iranului.”
Hezbollah și-a schimbat tactica, utilizând din ce în ce mai mult drone mici, cu control vizual de la distanță (FPV) pentru a ataca forțele israeliene din interiorul Libanului. Organizația folosește sisteme controlate prin cabluri de fibră optică pentru a evita sistemele sofisticate de apărare. Experții spun că Forțele de Apărare ale Israelului nu au reușit să dezvolte contramăsuri eficiente, deoarece dronele pot ocoli cu ușurință sistemele de detectare.
Pe 1 mai, directorul de relații cu mass-media al Hezbollah, Youssef al-Zein — al cărui predecesor a fost ucis — a declarat că dronele explozive cu fibră optică erau o „armă tactică” adoptată de grup și că erau „fabricate în Liban”. A fost un moment semnificativ care a arătat că, deși luptătorii Hezbollah ar fi putut primi instruire din partea Iranului cu privire la modul de desfășurare a atacurilor cu drone, armele erau de fabricație proprie.
Al-Zein a spus că Hezbollah ar avea însă mai multe dificultăți în a-și înlocui rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune, precum modelul Fateh-110 produs în Iran. Justin Crump, analist militar, a afirmat că dronele de tip ucrainean utilizate de Hezbollah înlocuiesc rachetele antitanc pe care le foloseau anterior. „Ei mai dispun încă de rachete cu rază scurtă de acțiune, dar este mai puțin probabil să le mai poată obține cu ușurință din Iran în prezent”, a spus el.
Între timp, Houthi au dezvoltat propriile drone, precum Samad, folosind piese comerciale, și dispun chiar de o anumită capacitate internă de producție a rachetelor balistice. Seria de drone Samad are o dublă misiune, incluzând operațiuni de recunoaștere și de țintire precisă. Cu o lungime de trei metri și o anvergură a aripilor de cinci metri, Samad-4 poate atinge o viteză de peste 200 km/h și este dificil de detectat de sistemele de apărare aeriană.
Poate transporta două bombe, fiecare cântărind până la 25 kg, potrivit site-ului Anadolu. A fost utilizată pentru prima dată pentru a desfășura operațiuni militare împotriva țintelor militare israeliene din Eilat în octombrie 2024.
„Cu cât componentele sunt mai specializate și producția mai concentrată, cu atât este mai greu să înlocuiești ceva la nivel intern”, a explicat Kaushal.
„Cu toate acestea, amenințarea aeriană fără pilot reprezentată de proxy-urile Iranului va rămâne — iar războiul o va afecta doar marginal, deoarece distribuția producției înseamnă că iranienii se confruntă cu mai puține compromisuri între propriile nevoi și cele ale proxy-urilor decât s-ar putea crede.”
Crump a spus că iranienii par să aibă încă suficiente arme pentru a aproviziona Houthi pentru campanii limitate. Se crede că milițiile Iranului din Irak nu au luptat cu aceeași intensitate ca Hezbollah sau Houthi în ultimii ani, astfel încât stocurile lor sunt mai puțin epuizate. Experții consideră că transportul armelor peste granița dintre Iran și Irak este relativ ușor. În 2023 — și, posibil, în anii care au urmat — piloții britanici de Typhoon care zburau deasupra Irakului și Siriei au spionat milițiile susținute de Iran, care păreau să transporte ilegal arme peste granițe către Hezbollah și Hamas.
Kaushal a subliniat că iranienii au păstrat încă o capacitate „substanțială” de producție de drone și rachete balistice și că au săpat zeci de baze cu intrări prăbușite în timpul armistițiului. El a spus că crede că arsenalul de rachete de croazieră de coastă al Iranului „nu a fost lovit într-un mod care să lase urme vizibile”.
Potrivit unui oficial militar american care a vorbit cu The New York Times, Iranul a folosit, de asemenea, armistițiul pentru a muta lansatoarele mobile de rachete și pentru a-și ajusta tacticile în vederea unei eventuale reluări a atacurilor. Reconstruirea rapidă a capacităților militare ale Iranului și dezvoltarea internă de arme de către reprezentanții săi sugerează că amenințarea din partea Teheranului și a aliaților săi este departe de a fi încheiată, în ciuda a ceea ce ar dori să creadă președintele Trump.
Editor : B.E.