Polițiștii și vameșii așteptau de ore întregi. Parcați în fața hotelului Radisson Blu Senator din orașul Lubeck, situat în nordul Germaniei, stăteau în tăcere, cu motoarele oprite, cu ochii ațintiți spre intrare. Înăuntru, Nikita S. — un om de afaceri în vârstă de 39 de ani, suspectat că ar fi condus o rețea de contrabandă care aproviziona industria militară rusă cu tehnologie europeană — se bucura de ceea ce urma să fie ultima lui noapte de libertate, relarează Politico.
La scurt timp după ora 6 dimineața, polițiștii au intervenit. Nikita S. a fost arestat. Partenera sa, identificată în dosarele anchetei ca fiind Olga S., a fost reținută pentru scurt timp. În câteva ore, autoritățile au confiscat documente despre care considerau că dezvăluiau un sistem sofisticat care încălca Legea germană privind comerțul extern, ocolind sancțiunile occidentale și transportând tehnologie cu dublă utilizare în Rusia, unde putea fi folosită de Kremlin în războiul său împotriva Ucrainei.
Arestarea a reprezentat punctul culminant al unei anchete de patru ani privind modul în care Nikita S. ar fi transformat o societate comercială cu sediul în Lubeck într-o operațiune de achiziții controlată de Moscova. Materialele confiscate în dimineața respectivă fac parte dintr-un dosar mai amplu obținut și analizat de BILD — care, la fel ca Politico, face parte din Rețeaua Globală de Reporteri Axel Springer.
Cazul scoate la iveală o vulnerabilitate persistentă a sancțiunilor occidentale: componentele esențiale pot fi în continuare achiziționate în Europa, ascunse în spatele unor formalități administrative de rutină, și redirecționate prin alte țări înainte de a ajunge la utilizatorii finali din Rusia.
Avocații care îl reprezintă pe Nikita S., aflat în arest preventiv pe durata strângerii de probe de către procurori în vederea punerii sub acuzare, nu au răspuns la solicitarea de a face declarații. Legea privind comerțul extern prevede pedepse cu închisoarea de până la 10 ani pentru infracțiuni grave. (Legislația germană privind protecția datelor limitează posibilitatea jurnaliștilor și a autorităților de a dezvălui identitatea suspecților.)
Conform dosarului de anchetă întocmit de Parchetul german, Nikita S. se afla în centrul unui sistem care a început ca o afacere comercială obișnuită și care, după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, a devenit ceea ce anchetatorii suspectează că era o ramură europeană de aprovizionare a Moscovei.
Pe hârtie, operațiunea se axa pe Global Trade, o companie comercială de dimensiuni medii cu sediul în Lubeck. Înainte de război, compania exporta direct în Rusia. Însă, după ce sancțiunile occidentale s-au înăsprit, conform documentelor, modelul său de afaceri s-a schimbat. Livrările directe au fost înlocuite de o structură mai complexă, concepută pentru a ascunde identitatea utilizatorilor finali ruși.
Conform dosarului de anchetă, în vârful structurii se afla o companie rusă cunoscută sub numele de Kolovrat, care opera și sub denumirea de Siderius. Compania a fost sancționată de Statele Unite pentru activitatea desfășurată în sectorul manufacturier din Rusia. În dosare, anchetatorii germani o descriu ca fiind mai mult decât un simplu client: aceștia susțin că aceasta constituia nucleul operațional al unei rețele de aprovizionare care furniza produse industriei ruse, inclusiv entităților legate de industria de apărare.
Nikita S. a devenit director general al Global Trade la sfârșitul lunii martie 2022, la câteva săptămâni după ce Rusia a lansat invazia pe scară largă asupra Ucrainei. Anchetatorii îl descriu drept „legătura” dintre compania germană și controlorii săi ruși. Conform dosarelor, el a lucrat și direct pentru Kolovrat la Moscova, un rol dublu care i-a permis să coordoneze comenzile, plățile și livrările, păstrând în același timp aparența unei afaceri europene legitime.
Documentele sugerează că partea rusă nu se limita doar la a coordona Global Trade de la distanță. Se pare că angajații Kolovrat s-au conectat la conturile de e-mail ale Global Trade și s-au dat drept angajați germani, folosind pseudonime pentru a contacta furnizori, a solicita oferte și a plasa comenzi în toată Europa. Din perspectiva furnizorilor, tranzacțiile păreau să provină de la o companie germană. Conform documentelor, Moscova conducea efectiv afacerea din interior.
Pe hârtie, mărfurile păreau adesea banale. Conform înregistrărilor vamale și rapoartelor serviciilor de informații incluse în dosare, acestea includeau microcontrolere, componente electronice, senzori, convertoare, rulmenți cu bile, piese mecanice, osciloscoape și alte echipamente de măsurare. Luate individual, multe dintre ele nu ar fi trezit suspiciuni. Dar, potrivit dosarelor, anchetatorii afirmă că multe erau mărfuri cu dublă utilizare — produse cu aplicații civile care pot fi folosite și în sisteme militare. În mai multe cazuri, se arată în dosare, transporturile au fost urmărite până la utilizatori finali ruși legați de domeniul apărării sau al cercetării nucleare.
Pe măsură ce sancțiunile occidentale au îngreunat exporturile directe către Rusia, documentele arată cum rețeaua a început să redirecționeze transporturile prin alte țări, adesea prin Turcia, înainte ca acestea să fie trimise mai departe în Rusia. Conform documentelor, intervalul dintre exportul din UE și importul în Rusia era adesea de doar cinci până la zece zile.
O companie turcă, MR Global, este suspectată că ar fi jucat un rol central în calitate de destinatar oficial, funcționând însă, în practică, ca un nod de tranzit. De asemenea, unele firme-paravan germane au contribuit la ascunderea operațiunii. Una dintre acestea, ER Industriebedarf GmbH, era condusă, pe hârtie, de Eugen R., un cetățean rus care vorbea foarte puțin limba germană.
O altă companie, Amtech Solutions, a fost înființată în mai 2025 de Daniel A., la indicația lui Nikita S. În dosare, anchetatorii afirmă că aceasta era destinată unor operațiuni viitoare. Unele dintre companii nu aveau personal propriu, iar altele împărțeau birourile sau spațiul de depozitare cu Global Trade.
Comunicările interne menționate în dosare sugerează că înșelăciunea devenise o practică obișnuită. Într-un schimb de mesaje, Nikita S. i-a reamintit unui colaborator: „Fă să pară totul curat. Nicio referire la Rusia nicăieri”. Într-un alt mesaj, o instrucțiune logistică preciza: „Scoateți toate documentele din cutii înainte de expediere”. Un al treilea mesaj, referitor la traseu, spunea: „Avem nevoie de un alt destinatar — Turcia e o opțiune bună”.
Conform dosarelor, anchetatorii afirmă că sistemul se baza pe o rețea mai extinsă: personalul logistic care se ocupa de transporturi și de documentație, contabilii care procesau plățile și întocmeau facturile, precum și managerii de vânzări care găseau furnizori din toată Europa. Unii lucrau din Germania, alții din Rusia. Anchetatorii consideră că mai mulți dintre ei știau exact unde ajungeau mărfurile. Un mesaj o spunea clar: „Mărfurile sunt necesare într-o țară supusă sancțiunilor”.
Amploarea operațiunii a fost consemnată în documentele proprii ale rețelei. O foaie de calcul intitulată „Lista de comenzi a lui Nikita” conținea mii de tranzacții, de la solicitare până la livrare, incluzând numerele de comandă, produsele, prețurile și starea livrării. Procurorii estimează că operațiunea a implicat aproximativ 16.000 de transporturi în valoare de peste 30 de milioane de euro, a declarat pentru BILD Ines Peterson, purtătoarea de cuvânt a Parchetului Federal.
„Plata se face în tranșe”
Dosarele anchetei indică, de asemenea, că Olga S., o colaboratoare a lui Nikita S. cu sediul la Moscova, era strâns implicată în rețea. Conform dosarelor, ea folosea pseudonimul „helga.berezh@gmail.com” pentru a primi fotografii ale mărfurilor și avize de livrare de pe contul Global Trade al lui Nikita S., adesea însoțite de numere de urmărire interne. Discuțiile din dosare dezvăluie, de asemenea, o relație amoroasă între Nikita S. și Olga S., cei doi schimbând mesaje intime, inclusiv cel puțin o fotografie explicită. În ciuda a ceea ce anchetatorii descriu ca fiind apropierea ei de operațiune, ea este tratată în acest caz ca martor. Nu a fost emis niciun mandat de arestare împotriva ei.
Nici avocații lui Eugen R. și Daniel A. nu au răspuns. Când a fost contactată, Olga S. l-a blocat pe reporter pe Telegram. Companiile Global Trade, Kolovrat, MR Global, ER Industriebedarf și Amtech Solutions nu au răspuns la solicitările de comentarii.
Timp de ani de zile, rețeaua a funcționat în mare parte fără a fi descoperită. Apoi, serviciul german de informații externe, cunoscut sub numele de BND, a pătruns în ea.
Conform dosarelor anchetei, BND a obținut acces la documente interne ale companiei ruse Kolovrat, despre care procurorii susțin că a coordonat operațiunea de achiziții de la Moscova. Sursa informațiilor nu este identificată în dosare, iar metoda exactă de acces nu este descrisă. Totuși, documentele includeau comenzi, facturi și corespondență — oferind autorităților germane o perspectivă rară asupra presupusului lanț de aprovizionare din interior.
Aceste informații le-au permis anchetatorilor să urmărească tranzacțiile și să le reconstituie. Într-unul dintre cazuri, aceștia au urmărit mărfurile comandate prin intermediul companiei Global Trade din Germania, plătite prin intermediari, expediate în Turcia și livrate apoi în Rusia. În alt caz, documentele interne au arătat că mărfurile ajungeau la VNIIA, un institut de cercetare legat de programul rus de arme nucleare.
Comunicările erau adesea succinte. „Trimiteți confirmarea la sosirea mărfii”, se menționa într-un mesaj citat în dosare. „Plata se face în tranșe – restul după livrare”, se menționa într-un altul. Un al treilea mesaj conținea instrucțiunea: „Folosiți același număr de referință”. Anchetatorii afirmă că aceste mesaje corespundeau cu transferurile financiare, înregistrările vamale și datele privind importurile din Rusia.
Însă informațiile nu erau suficiente. Deoarece materialele furnizate de BND nu pot fi utilizate automat în cadrul procedurilor penale, agenția a transmis oficial concluziile sale procurorilor și anchetatorilor vamali, conform dosarelor. Această măsură a permis autorităților să înceapă constituirea dosarului penal.
Au început apoi să compare înregistrările europene privind exporturile cu cele ruse privind importurile, identificând mărfuri identice de ambele părți ale rutei. Au urmărit plățile efectuate prin intermediul unor companii intermediare. Au stabilit rolurile jucate de Global Trade, Kolovrat, firmele turce de tranzit și societățile-paravan germane. Și au monitorizat deplasările lui Nikita S. între Moscova și Germania.
Conform anchetatorilor, supravegherea a arătat că Nikita S. a petrecut puțin timp în Lubeck, cazându-se adesea la hoteluri în timpul scurtelor sale vizite în Germania. Când s-a întors la începutul anului 2026, autoritățile au decis să acționeze. L-au urmărit până la hotelul Radisson Blu Senator din Lubeck.
Operațiunea s-a desfășurat rapid. Nikita S. a fost reținut în fața hotelului. În câteva ore, au fost efectuate percheziții în mai multe locații legate de rețea. Obiectivul era clar: asigurarea probelor referitoare la un sistem care funcționase în mare parte în secret.
„O prioritate deosebită de la înăsprirea sancțiunilor UE”
Mai mulți suspecți se află în prezent în arest, în timp ce autoritățile strâng probe pentru a formula acuzații împotriva lor, printre aceștia numărându-se Nikita S., Eugen R., Daniel A. și un bărbat pe nume Boris M., pe care procurorii îl consideră o figură-cheie în acest caz. Deși Boris M. a fost înlocuit oficial din funcția de director general al Global Trade în 2022, anchetatorii menționează în dosare că acesta a rămas implicat în operațiunile zilnice, a deținut o procură extinsă și a continuat să figureze ca persoană de contact în registrele vamale. În dosare, procurorii invocă încălcări sistematice ale controalelor la export, eludarea sancțiunilor la scară largă și participarea la o rețea infracțională.
Avocatul lui Boris M. nu a răspuns la solicitarea de a face un comentariu.
Documentele sugerează că nu a fost vorba de o schemă izolată, ci de o parte a unui sistem mai amplu conceput pentru a asigura fluxul de tehnologie critică către Rusia, în ciuda sancțiunilor occidentale. Într-o evaluare a BND citată în documente, agenția a afirmat că o altă companie rusă, Rokem Services, a încercat să obțină echipamente supuse sancțiunilor de la o firmă germană prin intermediari, printre care Global Trade, un organism public turc și Kolovrat.
„Se presupune că echipamentele sunt accesorii pentru instalații de desalinizare a apei, care pot fi utilizate și în scopuri militare, în special în submarinele cu propulsie nucleară”, a menționat un anchetator al BND.
Rokem Services nu a răspuns la solicitarea de a face un comentariu. Solicitată să comenteze cazul, Julia Linner, purtătoare de cuvânt a BND, a declarat că serviciul de informații „nu comentează niciodată public chestiuni care vizează posibile informații sau activități de informații”.
Daliah Backer, purtătoare de cuvânt a autorităților vamale germane, a declarat că lupta împotriva eludării măsurilor restrictive prin exporturi către Rusia via țări terțe „a reprezentat o prioritate deosebită de la înăsprirea sancțiunilor UE în urma invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina, în 2022”.
„În acest context, autoritățile vamale colaborează strâns cu autoritățile și partenerii naționali și internaționali pentru a face schimb de informații și a descoperi încălcările”, a adăugat ea.
Citește și:
Editor : A.M.G.